sad but true

Dezamagirea in oameni e uneori cel mai neplacut lucru care mi se intampla.

De ce m-ar deranja daca stiu cum e natura umana? Stiu ca exista cerinte, exista dorinte, exista folosire reciproca unul de altul(cat de murdar suna, dar cam asa e).

Ma deranjeaza pentru ca eu nu incep o prietenie cu omul de la o necesitate, eu o incep de la un interes comun, de la faptul ca-mi place cu este omul si vreau sa comunic mai des cu el, dau daca nu mai des, sa stiu ca atunci cand o voi face, nu va trebui sa reiau procesul de “hai sa facem cunostinta”.

Nu-mi place o prietenie insistenta…cand de la tine se cere toata atentia, pentru ca ma simt prinsa intr-o capcana. Eu prefer libertatea.

Imi plac oamenii care ma inteleg atunci cand nu am timp, dar ma straduiesc sa-i tin mereu aproape, sa inteleaga omul ca tin la el, sa tina minte, sa stie ca daca voi avea ceva timp, sigur voi vorbi si voi fi alaturi.

Ma deranjeaza atunci cand cineva se supara de la nimicuri sau de la chestii spuse ani in urma. Pentru ca eu nu sunt asa. 

Ma deranjeaza atunci cand oamenii nu vor sa inteleaga ca eu cresc si ei nu, cand oamenii tind sa ramana aceeasi toata viata si ma acuza pe mine de schimbare. Dar, intr-o oarecare masura viata e facuta ca sa cresti, sa te schimbi, sa afli lucruri noi, sa lasi in urma evenimentele care te-au coplesit si sa te modeleze cele bune. Nu-mi plac monotonii.

Urasc sentimentul asta. Dar se intampla si trebuie sa treaca timp ca sa-mi revin.

PS oricum, le sunt recunoscatoare celor care m-au dezamagit, pentru ca acum sunt mai puternica si pot sa-i identific mai usor pe idioti )) dar recunostinta asta doare…

Cand esti in drum si te gandesti

Vama, iar noaptea tarziu si numeroase fete obosite de drumul lung.

Pleaca, se intorc, vin. Toti au ceva in cap, vor sa faca ceva, vor odihna, actiune, etc.

E trist atunci cand nu apartii nici unei categorii de oameni. Oamenii se schimba si oamenii se indeparteaza, se apropie, creaaza conexiuni.E important sa le mentii daca inseamna ceva pentru tine.

E frumos sentimentul pe care nu toti il inteleg-sentimentul care te schimba. Asteptare, bucurie, tristete, frica….nici nu stiu cum sa-i zic…si lumea e atat de mica…

Lumea-i minuscula pe langa toate ce se intampla.

luminile care inspira

Un oras plin de oameni, plin de galagie si ambuteiaje.

Un oras al contrastelor, trist si vesel, insorit si ploios, lipsit de sentimente si calduros.

Un oras in care vrei sa te pierzi pentru a te regasi, unde vrei sa fugi pentru a inceteni. Orasul unde intalnesti vise, asculti povesti si niciodata nu te saturi.

Orasul alb? gri? galben? albastru?

Hai sa-l vedem impreuna.

believer

I’m a believer. I believe that everything in our lives can be changed. I believe in science, I believe in God, in misticity, in human energy, I believe that  something once said, cannot be erased, something done, forgotten. I believe in fairies and angels, oh, and witches. I believe that if you smile something good will certainly happen to you. I believe in happiness , joy, friendship, and peace. Also I believe that every man has a good part in him, not always shown, but deep for sure.

So, I’m a believer. I believe in love, true and pure love. Don’t try to ruin this. Don’t even try to understand me. It’s a waste of time. I’ll never show you the hole me, you’ll get just pieces, little ones, and if you’ll have the chance, you’ll solve the puzzle and you’ll see…I’m a believer.

Everything is possible.

scurt

Oare de cate ori trebuie sa ti se ofere o lectie de invatat pana o inveti?

E necesar sa treaca ani? zile? ore?

De cat timp ai nevoie sa intelegi ce sa faci?

Mult? Putin? Ai putea face asta vreodata???

intrebari…mai multe

Sunt multe intrebari care n-au raspuns…intrebari la care credem ca avem rapsuns, dar inca nimeni nu a reusit sa gaseasca adevarul, sa-l puna intr-o fraza si sa zica, asta e. Asa e cu intrebarile de tipul:ce e viata, ce e dragostea, ce e familia, prietenii. De fapt, nu avem raspuns la nici una din ele. Avem presupuneri, credem, consideram ca stim, fiecare in modul sau, fiecare asa cum a vazut la altii, a citit, a auzit. Ne cream conceptiile pe baza altora si traim cu ele. Se schimba pe parcurs, uneori nu se schimba. Cert e ca nu putem afirma cu exactitate:am gasit formula ideala. Nu exista formula ideala, asa cum nu exista viata ideala, iubirea ideala, lume ideala, etc.

Idealul e al fiecaruia. Diferit. Diferentele atrag.

Nu trebuie sa cautam tangentele, dar ceea ce ne face unici. Incearca sa vezi mai departe de imaginea prezentata de cineva. Incearca sa mergi mai departe. Sa asculti, sa incurajezi, sa oferi prezumtia nevinovatiei, sa treci printr-un filtru ce auziti, de la cine.

Uneori asta iti ofera sansa sa cunosti o cu totul alta persoana.

Persoanele cu care am comunicat mai mult, pe care le-am intalnit pe parcurs mi-au oferit cateva lectii de viata, sfaturi, idei. Oamenii m-au inspirat, altii mi-au taiat aripi, unii mi-au readus puterile. Iar…diferit.

Iubeste, traieste, intens, vesel, trist, creste, educa omul din tine, omul adevarat si atunci poate unele intrebari isi vor gasi raspunsul….dar de multe ori, gasind un raspuns, apar intrebari mai complexe…

Important e sa nu te opresti. Keep asking!

Conformism

Exista un fenomen in lumea asta mica a noastra. Ne nastem toti diferiti, in diferite familii, cu diferite trasaturi si cu diferite creiere(avem forme diferite la cap si gene diferite), dar ajungem uneori la fel. Ne place aceeasi muzica, practicam acelasi sport, privim aceeasi emisiune, avem aceleasi cunostinte de baza, etc.

Societatea si mai mult, cei care o conduc tind sa-i niveleze pe toti la acelasi nivel. Ni se ofera modele de urmat: in privinta modului de trai, a masinilor pe care sa le cumparam, sau ce sa imbracam. Mai nou, acum se iau si de zodia ta, poate sa-ti placa pentru ca esti gemeni. Poate prietenesit cu omul asta ca-i din acelasi oras cu tine, sau din acelasi liceu, etc.

Si daca nu vrem? Daca nu ne conformam ideilor pe care le au majoritatea???

Da, ne numim naivi, sau freaks, sau oameni paliti in cap, orice alta eticheta e binevenita.

Majoritatea nu poate sa accepte ca exista oameni independenti in gandire, oameni carora nu le place sa mearga cu masina si nu vor s-o aiba, oameni care cred ca democratia e cea mai rea metoda de guvernare intr-o tara pierduta, ca sanatatea spirituala e mai importanta decat doar un corp frumos, ca nu-i atat de important sa ai bani, cat sa stii cum sa-i faci bine si sa-i cheltui in scopuri nobile, corecte si normale.

Da, trebuie sa avem si una si alta si a treia, dar nu-i necesar s-o facem cum fac toti. Pentru ca ne-am nascut diferiti. Putem s-o facem diferit.

Putem si de asta ar fi bine uneori sa incercam

P.S. uneori tot ma conformez unor idei, de aici si apare disconfortul psihologic.

Dar de cele mai multe ori, imi camuflez ideile si modul de a gandi in asa fel ca ei sa creada ca-i la fel. Not good, but it works.